Niciun act de bunătate, oricât de mic, nu este vreodată irosit.
Liliana – psihologul 
echipei mobile Spațiu Sigur pentru Femei și Fete. Women and Girls Safe Space ne-a povestit o istorie din teritoriu despre o familie de refugiați care au sosit recent în țara noastră. Această familie este formată din patru persoane: un tată, o mamă și doi copii.
echipei mobile Spațiu Sigur pentru Femei și Fete. Women and Girls Safe Space ne-a povestit o istorie din teritoriu despre o familie de refugiați care au sosit recent în țara noastră. Această familie este formată din patru persoane: 
un tată, 
o mamă și 
doi copii.– În Ucraina, locuiau într-un oraș mare, făceau ceea ce iubeau – și-au organizat propria afacere, și-au construit o casă, au trăit liniștiți, fericiți și nu-și puteau imagina că va veni momentul în care toate acestea se vor termina și războiul va veni pe pământul lor… Încă de la începutul războiului, au fost sub ocupație, soțul Irinei a avut primul atac de cord , apoi un al doilea și apoi un accident vascular cerebral. Era imobilizat la pat, așa că chiar și gândul de a părăsi țara era exclus. A trecut un an de la începutul războiului, timp în care această familie a îndurat multe greutăți: boala soțului ei, sirene constante și rachete zburătoare, explozii, nopți în subsolul casei, iarnă rece, îngrijire medicală insuficientă, pierderea afacerilor și, în cele din urmă, în timpul unuia dintre atacurile cu rachete, au rămas fără adăpost. Mutându-se la niște prieteni, au început să se gândească să părăsească țara, dar Irina nu-și putea imagina cum ar putea face asta cu un soț imobilizat și doi copii. A mai trecut un an și jumătate, lung și dureros, cu speranța că războiul se va termina curând. În acest timp, Irina a reușit să găsească o modalitate de a-și muta soțul și copiii peste graniță și așa au ajuns în Moldova, într-unul dintre orășele noastre.
În Ucraina, locuiau într-un oraș mare, făceau ceea ce iubeau – și-au organizat propria afacere, și-au construit o casă, au trăit liniștiți, fericiți și nu-și puteau imagina că va veni momentul în care toate acestea se vor termina și războiul va veni pe pământul lor… Încă de la începutul războiului, au fost sub ocupație, soțul Irinei a avut primul atac de cord , apoi un al doilea și apoi un accident vascular cerebral. Era imobilizat la pat, așa că chiar și gândul de a părăsi țara era exclus. A trecut un an de la începutul războiului, timp în care această familie a îndurat multe greutăți: boala soțului ei, sirene constante și rachete zburătoare, explozii, nopți în subsolul casei, iarnă rece, îngrijire medicală insuficientă, pierderea afacerilor și, în cele din urmă, în timpul unuia dintre atacurile cu rachete, au rămas fără adăpost. Mutându-se la niște prieteni, au început să se gândească să părăsească țara, dar Irina nu-și putea imagina cum ar putea face asta cu un soț imobilizat și doi copii. A mai trecut un an și jumătate, lung și dureros, cu speranța că războiul se va termina curând. În acest timp, Irina a reușit să găsească o modalitate de a-și muta soțul și copiii peste graniță și așa au ajuns în Moldova, într-unul dintre orășele noastre.– La prima noastră întâlnire, Irina a venit la mine pentru a primi un prim ajutor psihologic, pentru o consultație individuală, pentru a vorbi despre experiențele și temerile ei. Femeia a spus că în primele săptămâni ale șederii lor în Moldova au solicitat protecție temporară, iar după ce au primit documentele, soțul ei a început să primească îngrijiri medicale calificate de la medici moldoveni, pentru care a fost foarte recunoscătoare. În timpul conversației noastre, i-am oferit Irinei ajutorul colegilor de la serviciul Cash, unde va primit ajutor psihologic calificat, sprijin social și o abordare individuală, lucru la care a fost de acord cu bucurie.
La prima noastră întâlnire, Irina a venit la mine pentru a primi un prim ajutor psihologic, pentru o consultație individuală, pentru a vorbi despre experiențele și temerile ei. Femeia a spus că în primele săptămâni ale șederii lor în Moldova au solicitat protecție temporară, iar după ce au primit documentele, soțul ei a început să primească îngrijiri medicale calificate de la medici moldoveni, pentru care a fost foarte recunoscătoare. În timpul conversației noastre, i-am oferit Irinei ajutorul colegilor de la serviciul Cash, unde va primit ajutor psihologic calificat, sprijin social și o abordare individuală, lucru la care a fost de acord cu bucurie.– Cum va evolua soarta acestei familii, vom observa în timpul întâlnirilor noastre și sper sincer că rezultatele muncii noastre comune nu vor fi în zadar.
Cum va evolua soarta acestei familii, vom observa în timpul întâlnirilor noastre și sper sincer că rezultatele muncii noastre comune nu vor fi în zadar.Refugiații care au venit în Moldova au nevoie cu adevărat de ajutor, de oameni care ascultă povești fără judecată, care oferă asistență calificată, care oferă informații despre unde pot primi ajutor dacă se confruntă cu problema violenței de gen și domestice.
– De trei ani lucrăm cu beneficiari susținuți de echipa de management Asociația Obștească Artemida și de organizația UNFPA Moldova, care cred în noi, ne susțin și ne ghidează. Împreună cu colegii noștri de la AO Artemida, facem tot posibilul în fiecare zi pentru a ne asigura că sprijinul și asistența noastră sunt la nivel professional, de înaltă calitate și sunt în beneficiul beneficiarilor noștri.
De trei ani lucrăm cu beneficiari susținuți de echipa de management Asociația Obștească Artemida și de organizația UNFPA Moldova, care cred în noi, ne susțin și ne ghidează. Împreună cu colegii noștri de la AO Artemida, facem tot posibilul în fiecare zi pentru a ne asigura că sprijinul și asistența noastră sunt la nivel professional, de înaltă calitate și sunt în beneficiul beneficiarilor noștri.
Suntem convinși că doar împreună, prin eforturi comune, consolidate putem face față provocărilor.
