„Bunătatea este lanțul de aur care ține societatea unită”
Goethe.
Echipa noastră mobilă #SafeSpace a cunoscut-o pe Rimma în urmă cu doi ani. Am venit să ne întâlnim cu persoane strămutate din Ucraina în unul din orașele din nordul Moldovei.
În timpul conversației, femeia și-a spus povestea. Înainte de începerea războiului, ea a trăit în estul Ucrainei cu cei cinci copii ai săi. Rimma s-a separat de soțul ei din cauza violenței domestice. Femeia a crescut și a educat copiii singură. În orașul ei natal, avea un loc de muncă decent, o casă și prieteni. S-a implicat activ în activități sociale, ajutând femeile care au fost supuse violenței domestice. Războiul a început și, salvând copiii și pe ea însăși, Rimma a fost nevoită să-și părăsească casa cu mari greutăți, sub bombardamente și vuiet de sirene, să-și facă cale spre granița cu Moldova.
Ajunși pe teritoriul Moldovei, cu ajutorul voluntarilor, a găsit o locuință. Astfel a început o nouă etapă în viața lui Rimma. De doi ani ne întâlnim cu această mamă eroină! În acest timp, copiii ei s-au integrat în noua societate, merg la școală și comunică cu noi prieteni. Rimma este membru al comitetului de părinți al școlii.
Ea participă activ la viața ucrainenilor din orașul în care locuiesc. Este întotdeauna fericită să vină la o întâlnire cu echipa noastră mobilă. În acest timp, a urmat cursuri de limba română, împreună cu un grup activist de femei ucrainene, pe care l-a creat, și a organizat „Clubul Femeilor Ucrainene”, care se ajută reciproc și acceptă refugiații nou sosiți din Ucraina.
Recent, cu bucurie, Rimma a împărtășit vestea că au obținut permisiunea ca clubul lor să închirieze spații unde își pot petrece timp, evenimente, întâlniri și unde pot veni toți cei care au nevoie de sprijin. Potrivit Rimmei, doar această activitate utilă social, cel puțin pentru o vreme, îi distrage atenția de la gândurile despre război. Desigur, anxietatea și îngrijorarea cu privire la rudele și prietenii care au rămas în Ucraina, durerea și frica pentru oamenii ei nu o părăsesc pe Rimma.„Uneori, când vorbesc cu ea, văd lacrimi de disperare în ochii ei” ne spune psihologul echipei mobile.Dar, așa cum spune însăși Rimma: „Locuiesc aici și acum și vreau să fiu de folos oamenilor care au nevoie de mine, nu pot fi slabă, sunt mamă, familia și prietenii mei au nevoie de mine”.
Cu mare recunoștință, Rimma transmite cuvintele ei de mulțumire tuturor membrilor echipei noastre mobile #SafeSpace din cadrul Asociația Obștească Artemida, organizației UNFPA Moldova, pentru că au fost aproape tot timpul, pentru întâlniri, pentru sinceritate și sensibilitate, pentru sprijin.
„Întâlnirile cu această femeie puternică ne umple întotdeauna de credință că o persoană poate depăși toate dificultățile dacă există un scop și cineva pentru care să trăiești” ne spune asistentul social din cadrul echipei mobile.
Suntem convinși că doar împreună prin eforturi comune consolidate , vom face față provocărilor.
