Vocea specialistului contează
Lupta cu violența domestică la Cahul: „Victimei nu-i spui că este victimă”
Lilia Moraru este co-fondatoarea Asociației Clubului „Vreau să știu”, din Cahul. La baza acesteia au stat profesorii Universității Real-Umanistice, dar și procurori, și avocați din regiune. Fondat acum 22 de ani, Clubul era destinat studenților de la facultatea de Drept, care se ocupau de promovarea drepturilor omului. În 2022, Asociația a fost una dintre organizațiile implicate în proiectul EVA, finanțat de Uniunea Europeană, iar printre beneficiarii asociației s-au regăsit și mai activ victimele violenței domestice din regiunea de Sud a țării.
Cum s-a schimbat profilul beneficiarilor asociației pe parcursul celor 22 de ani de activitate a Asociației?
Nu s-a schimbat mult. Atunci scopul nostru era de a apăra drepturile, fie civile, fie în dosare penale. Acum avem beneficiare – victime ale violenței în familie. S-au schimbat nevoile oamenilor. Cu 20 de ani în urmă nu erau plecările peste hotare. Acum cuplurile sunt separate, cineva din parteneri e plecat. După statistica ultimilor ani, de trei ori a crescut numărul victimelor violenței în familie.
S-a mărit numărul cazurilor de violență în familie sau numărul celor care raportează aceste cazuri?
Presupun că sunt ambele: femeile au devenit mai informate și au început să raporteze cazurile de violență în familie. Al doilea moment: am trecut printr-o pandemie, când cuplurile au stat mai mult timp împreună și au înțeles că nu sunt compatibili. Acestea ar fi explicațiile creșterii numărului de cazuri de violență de diferite feluri în familie.
La începutul activității asociației se raportau cazurile?
Eu am activat în cadrul Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei ca șefă de direcție și foarte multe persoane veneau solicitând ajutor social. Din discuțiile cu ele, aflăm că soțul este peste hotare, că teoretic, ar trebui să fie bine întreținută. Dar femeile se destăinuiau și povesteau că soțul venea acasă o dată la cinci ani, că nu trimitea bani, etc. De fapt erau multe femei victime ale violenței, dar tabuurile din societate persistau și ele nu vorbeau despre asta. Ne-am dorit să ajutăm, să le spunem femeilor că au drepturi, că trebuie să se respecte. Crescând într-o familie agresivă, copiii vor deveni agresori. Astfel, am decis să aplicăm la proiectul EVA, prin intermediul Asociației Artemida, în aprilie 2022, ca să ne putem aduce aportul în lupta cu acest fenomen.
Ce a presupus pentru voi proiectul EVA?
Au fost localități unde mergeam cu activitatea de instruire pentru echipele multidisciplinare și instruirea dura 7-8 ore. Este un proiect binevenit pe care îl consider ca pe o profilactică pentru lupta cu violența în familie. Din păcate el se încheie în decembrie… Beneficiarele ne întreabă ce vor face mai departe. Și noi am decis că nu vom abandona cele mai grave cazuri.
Am trecut prin mai multe instruiri oferite de Artemida. Ei sunt absolut deosebiți, ne ajută și ne ghidează. Începând cu atmosfera psihologică pe care o simți când ajungi la ei și terminând cu centrul lor de instruire. Ei lucrează de foarte mulți ani și când avem situații dificile, îi contactăm și cerem consultații: „cum procedăm ca să fim corecți și să ajutăm?”.
Ce ați învățat la modul practic de la colegii de la Artemida?
Probabil, lucrul în echipă. Nu există: „aceasta este beneficiara mea” și „acesta este beneficiarul tău”. Se lucrează în echipă și noi am învățat asta de la ei, pe lângă metode și practici.
În cadrul proiectului, ne-am propus să oferim asistență la 25 de femei, să realizăm 18 instruiri ale echipelor multidisciplinare și să organizăm opt discuții pe tema identificării victimelor violenței în familie. La moment avem 18 victime ale violenței cu care lucrăm constant. Suntem la finalul instruirilor echipelor multidisciplinare. Urmează să facem memorandumuri de colaborare cu câteva primării. Astfel, acestea vor apela la noi când vor avea cazuri de violență în familie pentru ca să-i ajutăm.
Să revenim în trecut. Cum se întâmplau lucrurile cu 20 de ani în urmă? Spuneați că se adresau femei cărora nu le ajungeau resurse financiare.
Cu 20 de ani în urmă nu aveam persoane care să se adreseze cu problema violenței în familie. Atunci, activând în cadrul universității ca lector superior, profesoară de psihologie judiciară și paralel făcând expertiză psihologică judiciară, întâlneam foarte multe cazuri de violență sexuală. Atunci nu cunoșteam foarte multe lucruri despre protejarea victimelor. Scopul meu era să fac consiliere psihologică pentru a ajuta. Nu aveam organizații, asociații. Așa era cu 20 de ani în urmă.
Acum avem mai multe organizații cu specialiști care știu cum pot să ajute victimele sau cum pot preveni acest fenomen?
Acum sunt mai multe ONG-uri care promovează protecția drepturilor femeilor. În al doilea rând, avem posibilitatea de a merge în teritoriu. Victimele, de multe ori, sunt dependente financiar de agresori și nu pot merge nicăieri. Noi mergem în teritoriu și, pur și simplu, chemăm femeile la discuții și le oferim informații într-un limbaj simplu. Și femeile, încetișor, încep să se deschidă, să-și povestească problemele. Femeile au acces la servicii gratuite, asta e foarte important. Chiar dacă ele sunt dintr-o familie înstărită, predomină frica de a afla ceilalți.
Am avut recent un caz, am mers în teritoriu, cu echipa multidisciplinară. Am cunoscut o femeie al cărei soț are un statut în localitate. Femeia nu s-a adresat la nimeni din localitate. A sunat la linia fierbinte. Cei de la linia fierbinte au sunat la primărie. Primăria a luat echipa multidisciplinară și a mers la ea acasă. Deci nu i-au păstrat confidențialitatea. Femeia este într-o depresie profundă acum, mai ales după ce s-a trezit cu echipa multidisciplinara acasă. Noi am luat legătura cu doamna, îi oferim consultații psihologice gratis fără să știe nimeni din localitate.
Cum ar fi fost corect de procedat în această situație?
Vă spun cum aș fi procedat eu. Linia Fierbinte să direcționeze victima către o Asociație Obștească din apropiere, unde poate primi consultație juridică, psihologică gratuită și unde i se va păstra confidențialitatea.
Și totuși, echipele multidisciplinare sunt foarte importante inclusiv în lupta cu violența domestică. Cum ar trebui să acționeze acestea?
O bună parte din echipe au cazuri foarte fine, trebuie de lucrat foarte atent și responsabil. Fiecare caz trebuie abordat separat și, foarte important, să i se păstreze confidențialitatea victimei. Victimei nu-i spui că este victimă, ci îi vorbești așa ca să înțeleaga de sine stătător că se află într-o asemenea postură.
Interviul de mai sus a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea acțiunii de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, implementat de A.O ”Artemida”, în baza Acordului de Colaborare cu UN Women, în cadrul Proiectului „EVA – Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women, în parteneriat cu UNICEF Moldova. Conținutul publicației aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.
