„Eram șocați și dezorientați și nu înțelegeam ce trebuie să fac, dar totuși am încercat să strîng cîteva lucruri mai importante și am așezat bagajele lîngă ușa apartamentului” ne spune Maria cu lacrimi în ochi, când își amintește cum în dimineața zilei de 24 februarie 2022 s-au trezit din cauza sunetelor bombardamentelor.Pe 7 martie bombardamentele în orașul Nicolaev s-au intensificat și ei au realizat că fără căldură, lumină, apă, nu mai pot rămâne aici, iar adăposturile umede și reci deja nu mai erau sigure. Părinții Mariei și fratele ei cu nevoi speciale au refuzat să părăsească casa. Drumul spre Odessa a fost extrem de periculos, în jur se auzeau focuri de armă și explozii, copilul plîngea întruna și Maria nu reușea să-l liniștească. La Odessa, Maria cu copilul s-au urcat în autobuz iar soțul a rămas să apere țara, despărțirea a fost foarte dureroasă și amară. În autobuz era o atmosferă încordată, mulți plîngeau, totul părea ca un vis de coșmar. Drumul a durat 12 ore, iar Mariei se părea că nu vor mai ajunge niciodată.
Trecînd frontiera li s-a oferit primul ajutor, dar Maria, copleșită și confuză, nu se simțea încă în siguranță. Ea cu ceilalți refugiați a fost plasată într-un cămin, ca mai apoi să plece mai departe la prietenii săi, care și acum o găzduiesc.
Maria a suferit de depresie și cu dificultate a acceptat situația creată. Vina că se afla în siguranță, iar cei apropiați au rămas acolo și sunt în pericol, o frămînta mereu.
Acum ea și copilul ei sunt bine, datorită ospitalității și sprijinul poporului moldovenesc. Copilul s-a încadrat în școală, are prieteni care îl susțin și Maria activează la o croitorie din comunitate. Ambii încearcă să învețe limba romînă.
Deasemenea Maria este foarte mulțumită de suportul psihologic și juridic primit de la echipa mobilă Safe Space, UNFPA Moldova
„Cu ajutorul donatorilor și al vostru, familiile de refugiați pot găsi alinare și siguranță. Vă mulțumim că sunteți alături de ei, în cele mai dificile momente”.
