Unele lucruri în viață nu pot fi schimbate… Ele pot fi doar depășite.
„În cei trei ani de activitate ai echipei noastre mobile
, am întâlnit mii de oameni care au fost nevoiți să părăsească Ucraina
din cauza războiului și am auzit sute de povești sfâșietoare despre destinele familiilor care trăiau o viață liniștită și pașnică, prăbușită în câteva minute”, ne spune Liliana, psiholog al Echipei Mobile.Poveștile refugiaților ucraineni sunt impregnate de durere și amărăciune, de lacrimi și suferință pentru casă, pentru cei dragi rămași în Ucraina, pentru cei care nu se mai pot întoarce, care au murit – unii pe câmpul de luptă, alții sub bombardamente.
„La început, beneficiarii noștri erau preocupați de problemele cotidiene, încercând să se integreze în noua societate, iar bariera lingvistică reprezenta o dificultate atât pentru adulți, cât și pentru copii. Frica de viitor îi copleșea pe fiecare, mulți neînțelegeau ce se întâmplă și cât timp va dura totul. Unii au început să sufere de „sentimentul de vinovăție al supraviețuitorului”, simțind rușine pentru că se aflau în siguranță” relatează Olga, asistent social al Echipei Mobile.
„La întâlnirile noastre, am ajutat femeile să combată stările de anxietate, le-am învățat mecanismele de autoreglare și le-am informat despre formele de violență în bază de gen și despre serviciile de asistență pentru persoanele victime ale violenței în bază de gen și domestice. Beneficiarii au primit informații despre importanța menținerii sănătății reproductive
și despre serviciile care îi pot ajuta în obținerea asistenței medicale
Cu timpul, beneficiarii au început să aibă încredere în noi, împărtășindu-ne poveștile lor personale și cele mai intime, despre care tăceau la începutul cunoștinței noastre.
Aș dori să vă împărtășesc povestea Victoriei
, care a sosit în Moldova la câteva săptămâni de la începutul războiului. A fost o mutare foarte grea pentru ea, a călătorit cu doi copii
, dintre care unul are dizabilități din copilărie. Cu câțiva ani înainte de război, Victoria și-a îngropat apropiații – mama și soțul. În Ucraina, în prezent nu mai are o casă – a fost distrusă de bombardamente. După ce a sosit în Moldova
, femeia a închiriat un apartament și a început să se obișnuiască cu o lume nouă pentru ea și să încerce să supraviețuiască în noile condiții de viață. Nu a existat nicio ocazie în care Victoria să rateze întâlnirile noastre, o femeie întotdeauna binevoitoare și plină de energie, care era bucuroasă să-și ajute concetățenii cu sfaturi și cuvinte bune, mereu zâmbitoare și receptivă. Și doar în timpul consultațiilor individuale am văzut o femeie obosită, speriată și confuză, care avea foarte mare nevoie de sprijinul și ajutorul nostru, pentru care era foarte important să fie ascultată fără judecăți și prejudecăți.De-a lungul acestor ani, Victoria a urmat cu succes cursuri de limba română și a devenit beneficiara programului Managementul de Caz (Cash), ceea ce a fost foarte important pentru ea și familia ei. Victoria este maestră sportivă în atletism
, a practicat yoga la nivel profesional, iar acum, câteva ore pe săptămână, predă yoga pentru femei într-un mic club sportiv.” spune Liliana.
, a practicat yoga la nivel profesional, iar acum, câteva ore pe săptămână, predă yoga 
pentru femei într-un mic club sportiv.” spune Liliana.Într-una dintre discuțiile noastre, Victoria mi-a spus:
„Încerc să fiu puternică, trebuie să fiu așa. Dar cel mai înfricoșător lucru este că nu știu ce să mă aștept, ce ne va aduce ziua de mâine, săptămâna viitoare sau luna viitoare. Nu pot face niciun plan pentru viitor și aceasta este o povară grea pentru toți refugiații. Suntem sincer recunoscători echipei voastre mobile Safe Space, UNFPA Moldova și A.O. ARTEMIDA pentru că existați, pentru că sunteți aproape, pentru că nu ne abandonați în momentele dificile. Vă mulțumim pentru sinceritate, pentru disponibilitate, pentru abilitatea de a asculta, pentru informațiile utile, pentru abordarea individuală a fiecăruia dintre noi și pentru discuțiile interesante, în cadrul cărora ne simțim ca persoane, oameni importanți, nu doar refugiați.”
Întâlnindu-ne cu femei care au rămas singure cu copiii într-o țară străină, care se confruntă cu neînțelegeri, prejudecăți și acuzații din partea celor dragi și prietenilor rămași în Ucraina, și văzând cum aceste femei trec cu curaj prin greutățile vieții fără a-și pierde demnitatea, înțelegi cât de important este să fii alături de ele, să le sprijini, să le îndrumi și să le ajuți să-și recapete încrederea în sine, în oameni și în faptul că, alături de Safe Space, se pot simți în siguranță.
Noi, membrii echipei mobile Safe Space, dorim să exprimăm recunoștința noastră conducerii UNFPA și administrației A.O. ARTEMIDA. Credința voastră în echipa noastră și în ceea ce facem ne dă putere și încredere, atenția acordată fiecărui angajat, sprijinul și ajutorul oferit de voi fac ca munca noastră să fie mai productivă, fructuoasă și eficientă.
